13 reasons why (Cele treisprezece motive)
13 reasons why sau, în traducere, Cele treisprezece motive- serialul care m-a omorât, mi-a frânt inima și m-a făcut să vărs lacrimi la fiecare episod.
Înainte să scriu despre efectul lui asupra mea, o să iau ceea ce vede oricine: actori buni, acțiune care atrage, drama care te face să plângi și cel mai mare atuu al serialului ăstuia e că reușește să aducă în prim plan un lucru ce se întâmplă des în rândul adolescenților, un fapt egoist ce aduce în urma sa consecințe dureroase, adică sinuciderea.
Să le iau pe rând. Actorii. Măi, pe lângă că sunt toți frumoși, mai și joacă bine. Katherine cred că și-a jucat cel mai bine rolul. A reușit să intre în pielea personajului și să ne facă să simțim tot ceea ce simțea Hannah. Ca și personaj, mulți spun ca era egoistă, mai ales că în prima casetă și-ar fi învinuit prietena, iar în a noua i-a mărturisit că a fost martoră la violul prietenei sale și că nu a făcut nimic ca să prevină asta. Dar oare noi ce am fi făcut? Ne-am fi salvat pielea sau am fi riscat să fim noi victima lui pentru o persoană care a și uitat că mai existăm?
Un alt actor bun a fost Dylan în personajul lui Clay. Cred că cea mai bună scenă a lui a fost cea de pe deal, când a terminat de ascultat a unsprezecea casetă, caseta lui. La scena aia am plâns cum n-am mai plâns la nicio carte. Nu cred că mai e nevoie să mai spun ceva despre actor sau despre personaj. Cert e că toate ne dorim unul, nu?
Acțiunea și drama m-au atras să derulez fiecare episod, unul după altul. La ultimele episoade a fost atât de dureros că am avut nevoie de șervețele și câte o pauză lungă între episoade ca să pot să-mi revin. Peste una, peste alta, serialul atrage indiferent de cât de tânăr sau bătrân ești pentru că fiecare dintre noi cunoaștem sau chiar suntem persoane hărțuite și rănite. Merită din plin nota 10.
O să continui cu efectul lui asupra mea. Am văzut că toată lumea a realizat cât de tare dor cuvintele, dar știți ce am realizat eu? Că viața înseamnă mai mult de atât; că atunci când decizi să faci gestul ăsta pripit, necugetat și egoist, lași în urmă persoane care te iubesc și care, poate, dacă le-ai fi dat o șansă, te-ar fi scos din mocirlă. De zeci de ori am fost trădată de prieteni, am fost arătată cu degetul, făcută în toate felurile; mi s-au scos porecle, am fost jignită și nu de puține ori, prietenii s-au ,,scos" pe spatele meu și mi-au făcut reputația de rahat. Am fost exclusă din numeroase colective, m-am simțit singură pentru că uneori viața nu-i ceea ce ne-am dori să fie și... dacă nu era mama să mă susțină, să mă sprijine și să-mi fie alături, probabil că azi n-aș mai fi fost aici să scriu asta. Până să dau de serialul ăsta, am avut atâtea tendințe suicidale. Dar acum mă gândesc. Dacă eu dispar, ce o să facă mama mea, sora mea, bunica mea și toți cei care mă iubesc? Nu-i pot lăsa eu să sufere din cauza gestului meu egoist.
Viața e mai mult decât... tâmpeniile astea ce ți se întâmplă în școală. Uneori, viața nu-i despre prieteni și iubiți ratați, ci despre tine. Viața e ca s-o trăiești, nu ca să ți-o curmi. Ni se dau încercări, probleme peste care trebuie să trecem. Are bunica o vorbă: ,,după ploaie și furtună, iar se face vreme bună". O dată și-o dată, soarele-ți va răsări. Nu trebuie să te lași copleșit de ceea ce ți se întâmplă.
Înainte să scriu despre efectul lui asupra mea, o să iau ceea ce vede oricine: actori buni, acțiune care atrage, drama care te face să plângi și cel mai mare atuu al serialului ăstuia e că reușește să aducă în prim plan un lucru ce se întâmplă des în rândul adolescenților, un fapt egoist ce aduce în urma sa consecințe dureroase, adică sinuciderea.
Să le iau pe rând. Actorii. Măi, pe lângă că sunt toți frumoși, mai și joacă bine. Katherine cred că și-a jucat cel mai bine rolul. A reușit să intre în pielea personajului și să ne facă să simțim tot ceea ce simțea Hannah. Ca și personaj, mulți spun ca era egoistă, mai ales că în prima casetă și-ar fi învinuit prietena, iar în a noua i-a mărturisit că a fost martoră la violul prietenei sale și că nu a făcut nimic ca să prevină asta. Dar oare noi ce am fi făcut? Ne-am fi salvat pielea sau am fi riscat să fim noi victima lui pentru o persoană care a și uitat că mai existăm?
Un alt actor bun a fost Dylan în personajul lui Clay. Cred că cea mai bună scenă a lui a fost cea de pe deal, când a terminat de ascultat a unsprezecea casetă, caseta lui. La scena aia am plâns cum n-am mai plâns la nicio carte. Nu cred că mai e nevoie să mai spun ceva despre actor sau despre personaj. Cert e că toate ne dorim unul, nu?
Acțiunea și drama m-au atras să derulez fiecare episod, unul după altul. La ultimele episoade a fost atât de dureros că am avut nevoie de șervețele și câte o pauză lungă între episoade ca să pot să-mi revin. Peste una, peste alta, serialul atrage indiferent de cât de tânăr sau bătrân ești pentru că fiecare dintre noi cunoaștem sau chiar suntem persoane hărțuite și rănite. Merită din plin nota 10.
O să continui cu efectul lui asupra mea. Am văzut că toată lumea a realizat cât de tare dor cuvintele, dar știți ce am realizat eu? Că viața înseamnă mai mult de atât; că atunci când decizi să faci gestul ăsta pripit, necugetat și egoist, lași în urmă persoane care te iubesc și care, poate, dacă le-ai fi dat o șansă, te-ar fi scos din mocirlă. De zeci de ori am fost trădată de prieteni, am fost arătată cu degetul, făcută în toate felurile; mi s-au scos porecle, am fost jignită și nu de puține ori, prietenii s-au ,,scos" pe spatele meu și mi-au făcut reputația de rahat. Am fost exclusă din numeroase colective, m-am simțit singură pentru că uneori viața nu-i ceea ce ne-am dori să fie și... dacă nu era mama să mă susțină, să mă sprijine și să-mi fie alături, probabil că azi n-aș mai fi fost aici să scriu asta. Până să dau de serialul ăsta, am avut atâtea tendințe suicidale. Dar acum mă gândesc. Dacă eu dispar, ce o să facă mama mea, sora mea, bunica mea și toți cei care mă iubesc? Nu-i pot lăsa eu să sufere din cauza gestului meu egoist.
Viața e mai mult decât... tâmpeniile astea ce ți se întâmplă în școală. Uneori, viața nu-i despre prieteni și iubiți ratați, ci despre tine. Viața e ca s-o trăiești, nu ca să ți-o curmi. Ni se dau încercări, probleme peste care trebuie să trecem. Are bunica o vorbă: ,,după ploaie și furtună, iar se face vreme bună". O dată și-o dată, soarele-ți va răsări. Nu trebuie să te lași copleșit de ceea ce ți se întâmplă.
Comentarii
Trimiteți un comentariu