Fata cu par blond si ochii verzi
Hmm, sa fii frumos e greu, nu? Pentru ca stii ca frumusetea e trecatoare, la fel ca tineretea si viata. Pentru ca exista mereu invidiosi care sa-ti critice si cel mai mic fir de par zburlit. Pentru ca desi ai nenumarate avantaje, lista cu dezavantaje se poate lungi la nesfarsit.
Povestea asta nu e despre mine. Nu e despre mama, sora sau prietena mea cea mai buna. Nu e o poveste inventata si nici auzita de prin vecini. Povestea asta e despre cum ne schimba anturajul si cum dorim sa parem cool desi esuam lamentabil dand in ridicol.
Unul din defectele mele e ca imi place sa studiez oamenii, sa privesc pana in strafundul sufletului lor si sa gasesc acel ceva ce-i fac speciali, unici si frumosi. Nu-mi place sa ma pun rau cu oamenii si-i urasc doar daca au avut un mare impact negativ asupra mea. Paradoxal cu ceea ce zic eu aici, personajul acestei povesti mi-a fost antipatic inca de la prima privire. Si am incercat si am tot incercat, m-am zbatut ca un peste pe uscat sa vad in ea ceva bun ca sa o pot suporta.
Doi ochi verzi, patrunzatori, cu ramificatii caprui razbat de dupa claia de par blond, intins, pe fondul unui ten alb pe care mai sunt pictate o pereche de buze subtiri, lunguiete, de un roz pal, caprate de frigul aspru al iernii. Un corp suplu, atletic, de model si un zambet pe de-o parte malefic, pe de alta inocent si ispititor.
Si cum vreau sa-i pastrez identitatea, o sa-i zic Maricica, un personaj comun care nu parea s-o reprezinte la inceput, insa acum sigur e o Maricica intre sutele de copii ale acesteia. Maricica parea la inceput o fata frumoasa, silitoare, careia ii place sa citeasca si sa gateasca. In ciuda antipatiei dintre noi, parea sa avem multe lucruri in comun. Era concurenta mea in privinta invataturii si invidia mea fiindca e frumoasa. Nu as putea sa interzic prietenilor mei sa stea cu ea si cu toate incercarile de a o evita inainte sa ma apuce nervii n-am reusit datorita prieteniilor comune. Am ajuns apropiate cat sa schimbam cateva vorbe de fatada.
Maricica noastra, la cat e de frumoasa si talentata in ale dansului popular, a fost selectata la un bal anual. Aici ii vom zice "Balul de ziua sanzaienelor", desi nu exista asa ceva la noi in liceu. Acest concurs mentionat este organizat de clasele a-11-a si nu pot spune despre ei ca au cel mai bun anturaj. Maricica din cauza, in culmea fericirii, a incercat sa para cool pentru a "se integra" in gasca celor mari.
Urmarindu-i zi de zi comportamentul, am fost socata sa vad cate s-au schimbat la fata blonda si constiincioasa de la inceput. Acum, nu exista zi in care sa nu plece macar de la o ora. Pe dupa pub-uri si pe la terase inchise o vezi cu tigara in gura alaturi de baieti. Ticul ei verbal a devenit "ce p*** mea" si cartea a disparut cu desavarsire din mana ei. Pana si stilul sau vestimentar decent a devenit extravagant.
Fata cu par blond si ochi verzi, cu un ten palid rupt de pe tablourile marilor pictori si-a stricat farmecul si frumusetea din dorinta de a fi cool.
Sfatul meu este sa nu va lasati influentati de anturaje si oricat de mult v-ati dori sa fiti cool, sa nu va schimbati niciodata. Pentru ca imaginea voastra in fata altora si respectul vostru de sine va fi stirbit cu fiecare zi in care te afunzi in ridicol.
Povestea asta nu e despre mine. Nu e despre mama, sora sau prietena mea cea mai buna. Nu e o poveste inventata si nici auzita de prin vecini. Povestea asta e despre cum ne schimba anturajul si cum dorim sa parem cool desi esuam lamentabil dand in ridicol.
Unul din defectele mele e ca imi place sa studiez oamenii, sa privesc pana in strafundul sufletului lor si sa gasesc acel ceva ce-i fac speciali, unici si frumosi. Nu-mi place sa ma pun rau cu oamenii si-i urasc doar daca au avut un mare impact negativ asupra mea. Paradoxal cu ceea ce zic eu aici, personajul acestei povesti mi-a fost antipatic inca de la prima privire. Si am incercat si am tot incercat, m-am zbatut ca un peste pe uscat sa vad in ea ceva bun ca sa o pot suporta.
Doi ochi verzi, patrunzatori, cu ramificatii caprui razbat de dupa claia de par blond, intins, pe fondul unui ten alb pe care mai sunt pictate o pereche de buze subtiri, lunguiete, de un roz pal, caprate de frigul aspru al iernii. Un corp suplu, atletic, de model si un zambet pe de-o parte malefic, pe de alta inocent si ispititor.
Si cum vreau sa-i pastrez identitatea, o sa-i zic Maricica, un personaj comun care nu parea s-o reprezinte la inceput, insa acum sigur e o Maricica intre sutele de copii ale acesteia. Maricica parea la inceput o fata frumoasa, silitoare, careia ii place sa citeasca si sa gateasca. In ciuda antipatiei dintre noi, parea sa avem multe lucruri in comun. Era concurenta mea in privinta invataturii si invidia mea fiindca e frumoasa. Nu as putea sa interzic prietenilor mei sa stea cu ea si cu toate incercarile de a o evita inainte sa ma apuce nervii n-am reusit datorita prieteniilor comune. Am ajuns apropiate cat sa schimbam cateva vorbe de fatada.
Maricica noastra, la cat e de frumoasa si talentata in ale dansului popular, a fost selectata la un bal anual. Aici ii vom zice "Balul de ziua sanzaienelor", desi nu exista asa ceva la noi in liceu. Acest concurs mentionat este organizat de clasele a-11-a si nu pot spune despre ei ca au cel mai bun anturaj. Maricica din cauza, in culmea fericirii, a incercat sa para cool pentru a "se integra" in gasca celor mari.
Urmarindu-i zi de zi comportamentul, am fost socata sa vad cate s-au schimbat la fata blonda si constiincioasa de la inceput. Acum, nu exista zi in care sa nu plece macar de la o ora. Pe dupa pub-uri si pe la terase inchise o vezi cu tigara in gura alaturi de baieti. Ticul ei verbal a devenit "ce p*** mea" si cartea a disparut cu desavarsire din mana ei. Pana si stilul sau vestimentar decent a devenit extravagant.
Fata cu par blond si ochi verzi, cu un ten palid rupt de pe tablourile marilor pictori si-a stricat farmecul si frumusetea din dorinta de a fi cool.
Sfatul meu este sa nu va lasati influentati de anturaje si oricat de mult v-ati dori sa fiti cool, sa nu va schimbati niciodata. Pentru ca imaginea voastra in fata altora si respectul vostru de sine va fi stirbit cu fiecare zi in care te afunzi in ridicol.
Comentarii
Trimiteți un comentariu